Cât mi-am dorit o afacere! Mi-aduc aminte de începuturile mele între ale afacerilor.
Prima afacere am început-o prin 1991.
Încă lumea nu era bine dezmeticită ce-i cu afacerile.
Patronii erau oarecum stigmatizați. Țin minte că mulți nu făceau bine diferența între “patron” și “bișnițar”.
Chiar nu știam de ce să mă apuc. Și de aceea mi-am trecut în obiectul de activitate mare parte din CAEN.
Nici banii pentru capitalul social nu-i aveam. N-a fost o problemă prea mare, fiindcă găsisem o chichiță legislativă. Dacă pentru un SRL îți trebuiau 100.000 lei, pentru un SNC (societate în nume colectiv) nu-ți trebuiau acești bani. Pe de altă parte, însă, răspundeai cu tot patrimoniu personal. Mi-a convenit așa, fiindcă nu aveam 100.000 de lei. Aveam actele societății! Obținusem startul oficial în afacere.
Mai apoi am văzut că nu poți face totul singur.
Așa că am angajat oameni care să se ocupe de ceea ce făcusem o bună perioadă de timp singur. Ajunsesem la un moment dat să fim 12. Trebuie să recunosc că am avut mare noroc cu acei oamenii, care s-au dovedit a fi foarte serioși.
Ne axaserăm pe vânzarea de menaj și articole tehnico-sanitare.Ca să-ți spun drept a fost o întâmplare. Verișoara soției mele se angajase la un italian și a zis: “Spune-i lui George să vină pe la noi!”. Aproape că aș spune că afacerea m-a găsit pe mine.
Și totul a mers bine până când furnizorul nostru hotărâse să nu ne mai dea marfă și să facă el distribuția. Asta s-a întâmplat destul de rapid. Nu-mi venea să cred ce mi se întâmplă.
Nu-mi venea să cred că, clienții cu care lucrasem excelent câțiva ani, au ales să ne schimbe și să ia marfa direct de la fostul nostru furnizor. Mi-au trebuit vreo câteva luni până să mă repliez și să-mi găsesc alți furnizori.
De acolo încolo au mai trecut peste 25 de ani.
Cu bune, cu rele… cu criza economică, cu de toate… Dar nu m-am lăsat. Mi-a intrat în sânge și-mi place. Fiecare căzătură m-a învățat ceva. Mi-am luat lecția și am continuat. Se spune că viața este cel mai sever profesor. Ea ne dă fiecare examen până când învățăm lecția!
Afacere bună? Află care sunt criteriile pe care trebuie să le aibă
- capitalul tău de pornire să fie mic, astfel încât să o poată face oricine
- afacerea să fie ușor portabilă, adică să o pot muta cu totul de la Oradea la Bacău, sau Viena, cu costuri cât se poate de mici
- să nu ai nevoie de angajați, ci să poți lucra cu colaboratori, care să nu-ți poată fura afacerea după ce învață cum se face.
- data la care ești plătit să fie certă, pentru ca să nu trebuiască să te rogi de nimeni ca să ți se facă plata. În felul acesta cashflow-ul va fi unul pe care te vei putea baza.
- gamă de produse să fie cât mai extinsă, deoarece vrei ca clientul tău să fie cât mai ușor de găsit și cheltuielile pentru aducerea unui nou client să fie minime.
- să poți lucra de acasă, dintr-o cafenea, din străinătate, etc. și să nu trebuiască să ai un sediu fix, unde să plătești chirie, utilități, impozite
- afacerea s-o poți face la orice vârstă și nici să nu-ți trebuiască cine știe ce abilități deosebite, la oraș sau sat.
- să ai un program, similar unui ERP, în care să ai toate resursele. Astfel vei știi imediat cine-ți sunt partenerii, care-ți sunt comisioanele, etc. și nu vei avea nevoie nici de contabil.
- veniturile pasive să vină chiar dacă nu mă implic prea mult
- afacerea să fie scalabilă, să o poți crește cât mai ușor. În MLM aceasta înseamnă că ea este ușor duplicabilă.
Ai mai jos un model de afacere care întrunește toate aceste cerințe:
ce are în plus acest model este că clientul își alege singur produsele pe care le cumpără, astfel încât dispare bariera prețului și a calității, problemă pe care o au multe afaceri de tip MLM, dar nu și aceasta.
Dacă-ți place modelul dă click pe linkul de aici să mi te alături!.
